When there aren't enough stories around (because grown-ups get tired and he doesn't know how to read yet), he makes them up.
În Copenhaga, o biserică din secolul 13, cu numele sfântului protector al marinarilor și cu haine gotice pe care le poartă de pe vremea recondiționărilor și-a refresh-urilor renascentiste, își trăiește viața de după deghizată în spațiu de artă contemporană.
Cercetând situația consumului de semințe de pe la noi ca temă pentru unul dintre cursurile de la Master, am dat peste câteva bucurii notabile. O să las și aici 7 dintre ele:
5 poems I love recently landed in the magic-making hands of 5 local illustrators. Wanda, Dragoș, Anna, Andreea and Daia hosted the poems in their hearts for a week and now we're sending them into the world as delightful illustrations.
*** La mulți ani, dar să nu cumva să vă calce pragul o femeie prima, că vă ia mama ghinionului....
I'm in a very complicated relationship with time. I was not born a digital citizen, but I've grown into one, as all my peers have, inevitably (those born in the '80s & '90s).
Of, București. 12 ani cu de toate, noroc c-am adunat și destulă dragoste-n ei, că altfel. Pe voi ce mirosuri vă trimit înapoi pe-aici?
Zilele trecute, ca să-mi amintesc că sunt, totuși, un om destul de norocos pe această planetă, am primit cu împrumut cea mai frumoasă carte care s-a tipărit vreodată în România. Știu că de obicei exagerez cu entuziasmul și complimentele, dar de data asta nu.
A 30-minute power outage made me do this. It’s a tiny zine (click on the image) titled: “Your tears taste like the sea💧”
„Alice (din Țara Minunilor) se plictisește lângă sora ei care citește, trage cu ochiul în cartea ei, dar pentru că nu vede imagini sau linii de dialog, se-ntreabă înainte s-adoarmă: ce rost are o carte fără poze sau dialoguri?”
Muzeul Rotocoalelor adună bucăți din lumea mea mică de altădată, repovestite cu priceperea mea de-atunci. Subtitrare în limba română inclusă pentru claritate.

Naftalina