I'm in a very complicated relationship with time. I was not born a digital citizen, but I've grown into one, as all my peers have, inevitably (those born in the '80s & '90s).
"Well, sir, there was an old woman up in her years whose only companion was a beautiful pear tree. It grew at the door to her cabin. But when the pears were ripe, the neighborhood boys came and taunted her and stole the fruit. They were driving her to the end of her wits.
Dominique's memoir, "Pretending is lying", happened to be on the shelves of the bookshop a couple of days ago. Vlad put it in my arms.
I was feeling tired and worried and not-in-the-mood and I-don't-have-time-for-anything-right-now. But I opened it and then I couldn't leave without it.
Zilele trecute mi-a bătut moartea la ușă
cu o bucată de fier alb.
Nu i-am deschis, am tremurat un pic și-am zis:
nu e nimeni acasă!
Cum le strigam nevăzuților care sunau la ușă
când îmi scriam temele pe covor.
Mai aveam două drafturi în așteptare, dar o să pun foto-rezumatul de la Friends mai întâi, că iar rămân prea în urmă cu inventarul de bucurii din librărie.
Sâmbăta începe de obicei cu mine ajungând pe Quinet 9 între 12 și 2 după-masa, cu planuri de făcut etichete pentru expoziție, întrebări pentru interviuri, poze pentru Insta sau selecție de poezii pentru 5 poems.
În Copenhaga, o biserică din secolul 13, cu numele sfântului protector al marinarilor și cu haine gotice pe care le poartă de pe vremea recondiționărilor și-a refresh-urilor renascentiste, își trăiește viața de după deghizată în spațiu de artă contemporană.
Another quick zine I managed to put together a few days ago: it’s called “readtube”. Degenerative aesthetics marked on paper with cheap fluoro wax pastels.
Muzeul Rotocoalelor adună bucăți din lumea mea mică de altădată, repovestite cu priceperea mea de-atunci. Subtitrare în limba română inclusă pentru claritate.