În Copenhaga, o biserică din secolul 13, cu numele sfântului protector al marinarilor și cu haine gotice pe care le poartă de pe vremea recondiționărilor și-a refresh-urilor renascentiste, își trăiește viața de după deghizată în spațiu de artă contemporană. De vreo 60 de ani se tot plimbă artiști și expoziții printre zidurile ei și pe 12 octombrie am văzut-o mai fericită ca niciodată. Bine, n-am mai văzut-o până atunci, dar eu, dac-aș fi o clădire bătrână și elegantă, aș fi preafericită să primesc sub aripi valuri de copii și adulți bucuroși să se zgâiască la subrațele mele, tatuate de unul dintre cei mai mișto artiști cu hanorac din lume.
Îi știam de pe Instagram desenele delicioase și joaca tridimensională țicnită cu și pe hârtie, dar când m-am uitat pe harta Kulturnatten (am prins Noaptea Culturală a orașului în mod absolut neașteptat, exact ca acum 5 ani, în Oslo), eram atât de debusolată de șocul cultural încât am ales punctul ăsta total întâmplător. Mă rog, nu cred în vreun opus al lui Mercur retrograd (Mercur progresist? :)), dar ceva din aerul nostru cel de toate zilele tot m-a tras ca un magnet spre locurile astea fix în momentele potrivite.
Și-am intrat.
TEGN (DRAW) e cea mai mare expoziție solo de până acum a artistului danez HuskMitNavn (nume de scenă care se traduce în “Remember My Name”). E demonstrația în mărime (supra)naturală a situației porno ideale: când ai cu cine, ai cu ce și ai și unde.
Pare că cineva s-a trezit și-a zis într-o dimineață: halløj, domnule artist, poftiți la noi, uitați ce sufragerie mare și frumoasă, faceți-vă comod, jucați-vă oricum vă taie capul ăla briliant și apoi noi o să invităm oameni timp de vreo 4 luni să se tot uite la ce-a ieșit.
Am încercat să fac un pod din picioare și-o flotare imaginară, dar nu pot să-mi dau seama cât i-a luat să umple locul ăla cu cele mai mișto lumi și personaje – prima lui postare de work in progress e de prin iunie, deci cel puțin 3 luni de muncă până pe 30 august, la vernisaj.
Labirintul lui e presărat cu personaje supradimensionate și ultracolorate (murale care-o să dispară după 6 ianuarie 2019, când se închide) surprinse în mijlocul unor acțiuni mai mult sau mai puțin lumești, printre iluzii optice și perspective twisted, și popasuri pentru colorat pagini din cea mai recentă carte a lui (pagini expuse ulterior tot acolo, fiecare colorator devenind așa parte din instalație). Până și coșurile de gunoi au povești de zis în gura mare pe la colțuri. Mă rog, oricât aș încerca să descriu eu ce-am simțit trezindu-mă cu fața la acei pereți, nu pot să traduc nici măcar 10% în cuvinte tastabile.
Am făcut și o sută de poze cu telefonul, că altceva n-am avut la îndemână, dar cât de cât:
Dacă ajungeți în Copenhaga până-n ianuarie, mergeți să vedeți expoziția lui HuskMitNavn. O să vă mulgă sufletul de-o bucurie pe care-ați și uitat c-o țineați la naftalină.
De marți până duminică, la Nikolaj Kunsthal (Nikolaj Plads 10/1067), bilet 70DKK (44 lei).
