Are 5 ani. De vreo doi ani încoace tot aude întrebarea asta făcându-și loc printre buze de părinți, de bunici, de unchi și mătuși, de prieteni mici sau mari și, probabil dacă jucăriile ei ar vorbi, tot așa ar porni o discuție.
„Sofi, îmi desenezi ceva?”
Vrei să te fac?
Nu, nu numai pe mine, desenează-ne pe noi două, cum facem ceva împreună, ce vrei tu. Și eu o să cumpăr desenul. Vreau să fiu primul om din lume care cumpără un desen semnat de tine.
Stă pe canapeaua cu păsări din atelier, schimbă rapid vreo două creioane colorate și mă strigă după câteva chicoteli. Mă apropii și-mi arată o foaie pe care noi două ne distrăm în timp ce eu termin de făcut un tort mare și ea promite că nu bagă degetul în castronul cu frișcă. Ne pregătim pentru niște musafiri, facem bunătăți sub două lustre uriașe.
„CU DRAG SOF
IA”