Am văzut-o prima dată pe Tara în una din rarele prea-dimineți din 2016le meu. Stăteam pe scaunul de la Elvira Popescu și, în timp ce-o ascultam și nu reușeam să-mi notez în capul adormit toate chestiile mișto cu care ne împușca, îmi mușcam buza de jos repetându-mi: de ce n-am avut și eu noroc să am un profesor așa la facultate. De ce de ce de ce. N-am întâlnit nici măcar unul în 5 ani de facultate care să iasă din tiparele plicticos / malefic / superficial / sictirit / răzbunător / indiferent.
Poate proful de meteorologie de la seminar să fi avut vreo șansă, dar nu era suficientă poezie în paginile lui despre nori și fronturi atmosferice. Then again, ce-am căutat eu la acea facultate? Nu știu, că n-am găsit.
Revin la Tara. CE BINE că există o înregistrare, sunt foarte fericită-n cap că pot să ascult din nou ce-a povestit atunci. Poate toată lumea:
Transcriu puțin din intro-ul ei, să rămână și scris, nu doar vorbit:
“Talking about language (…) is interesting because I’m about to describe something that describes something that can’t be described. And talking about the language of poetry is even trickier because poetry uses language to describe something that can’t possibly be said in words.”
“I think poetry has a logic of memory, I think it’s also like dreams and I think it’s a lot like calculus.”
“I think everyone likes poetry. Poetry is just a form of storytelling.”
Recunosc: până pe la 25 de ani, poezie însemna pentru mine fie o prețioșenie îmbrăcată-n rime boring, de recitat cu intonație la o serbare de sfârșit de trimestru-semestru-an (serbare? pff, ce iz de naftalină metafizică s-a împrăștiat pe-aici), fie chinul de-a învăța pe de rost ideile regurgitate de prin cărțile de comentarii, fie o asociere automată cu o jenă fizică față de profunzimi și sensibilități lame (aici e posibil să fi avut o contribuție semnificativă băiatul de care nu-mi plăcea în clasa a 7-a: tot insista să-mi strecoare în buzunarul lateral de la ghiozdan poezii copiate caligrafic pe pagini rupte de la mijlocul caietelor de matematică ― acum mi se pare aww, atunci era eww).
În fine, înapoi în zilele noastre, am lăsat-o mai moale cu hatereala când am dat peste câteva exemplare care mi-au pus la colț pfff-urile și eww-urile: pentru că da, despre asta era vorba ― “Poetry is just a form of storytelling”.
Și m-am bucurat cu țopăieli când am reușit să prind un loc la cursul de scris pe care l-a ținut Tara la sfârșitul lui august în redacția DoR. Curs la care, deși nu-s vreo spontană (doar car de-o viață l’esprit de l’escalier pe umeri), am reușit s-alerg câteva maratoane de idei și cuvinte, non-stop, timp de vreo 4-5 ore pe zi, fără să-mi dau duhul.
Câteva notițe:
“You can’t pass by something written in your language and not read it. Your brain reads it before you decide not to. You cannot forget reading.”
“Writing begins with taking in information. We are writing in our heads all the time.”
“I always write by hand. A new draft in Word is like a white frame, it looks too much like a finished product. Writing on paper just feels like taking notes. I don’t force myself into finishing it. It’s like playing around, it’s like a puzzle.”
“We recognize ourselves in the pictures where we’re babies, even if we don’t actually remember ourselves looking like that. But we believe we’re in them because we’re told so.”
“Open endings are good. Detailed doesn’t necessarily mean more words.”
“You can’t be objective, but you can look at language.”
“Translating is like baking. If you give the same piece to 5 different people, you’ll get 5 different results.”
E minunată Tara, nu scrie niciodată cu albastru și ascultă doar muzică fără cuvinte când are foaia în față (mai exact: Christopher Tignor – Meeting in a colored shadow), îi place mult Elizabeth Bishop, scrie des pe Twitter și prin ea am descoperit-o pe Andrea Cohen, las aici o poezie la care revin cel puțin o dată pe lună.
Și-ncă una (Silence), și-ncă una (Cloud Study).
Din fericire, o să mai țină chiar în weekendul 10-11 septembrie un curs de Writing from Memory la DoR (nu știu dacă mai sunt locuri, dar încercați) și tot ea o să fie unul dintre speakerii a-ma-zing de la Power of Storytelling, în octombrie (cea mai frumoasă conferință la care am fost vreodată).