Luna asta, Timpul meu s-a rătăcit printre ilustraţii şi oameni şi cuvinte, dar l-am prins la cotitură şi o să mă apuc din nou de povestit.
Probabil o ştiţi mulţi, eu urmăresc de ceva vreme ce face ea pe internet, dar v-o prezint oricum: Laura Leonte – Supreme Compulsive Drawer, mama Ilincăi şi om deştept cu zâmbet zânificat care lucrează la Publicis şi e la curent cu tot ce mişcă, pişcă, frişcă.
Pe Ilinca ei am citat-o în postarea extraordilingură de un succes nemaipolonic: Părinţi care ascultă de copii şi nu invers. Laurei i-a plăcut şi s-a pus pe desenat printre şedinţe şi deadline-uri, cot la cot cu girafe de toate înălţimile şi culorile (chiar, girafele au coate?), înainte, în timpul sau după cafelele la ibric sau la neibric, printre promoţii şi aplicaţii, petreceri cu Moş Crăciun şi pisici pe faţă.
Desenatorul Compulsiv din ea a transformat cuvintele copiilor isteţi, care vor conduce lumea, în ilustraţii, şi le-a aşezat frumos de tot într-o cărticică (click pe preview-uri ca s-o răsfoiţi):
Cu ocazia asta, mi l-a prezentat şi pe Anton, prieten de nădejde al Ilincăi, desenator pasionat de cocoşi şi pui, care are ani puţini şi cuvinte multe. Aproape de „nesfârşitul” cărţii apar şi nişte versuri de-ale lui. Cu sprâncene voioşi.
Eu m-am împrietenit cu Anton pe Facebook şi abia aştept să mai posteze ceva, că ce-am văzut până acum e la înălţime.
(numărătoarea continuă)
6. Anton, de Irina Danielescu şi Radu Pop
Când o să fiu mare, o să-mi iau un cal cu multe locuri, să vă plimb pe toţi!
Vreau să am două mame: o mama capră şi o mamă simplă. Şi un lup. Să mă împrietenesc cu el şi să-i spun: „Hei, prietene, ce mai faci? Bate cuba!”
Vreau şi eu să fiu şmecher! Trebuie să găsesc o soluţie, nu pot să fiu şmecher cu faţa asta simplă, albă… Îmi trebuie şapcă neagră!
Nu tac, pentru că am gură!!!
De câţiva ani, Laura adună desene spontane de-ale ei sau de-ale oamenilor care i le trimit, şi le postează pe CompulsiveDrawer. Schiţe şi maimuţăreli din timpul şedinţelor serioase plicticoase, desene îndemânatice cu sau fără sens în ele, personaje mâzgălite pe margini de agende, toate merită să rămână undeva, la un loc, şi, mai ales, să fie văzute şi de alţii.
Poate vă inspiră şi pe voi vorbele astea delicioase şi vă fac poftă de-un creion şi-o foaie de hârtie. În caz de desen compulsiv, ştiţi ce aveţi de făcut: www.facebook.com/compulsivedrawer.
Zis mei bi ză bighining ov ă biuriful frenşip.
Mulţumesc, Laura!
