#cudetoate
– Se pare că anul trecut m-am întrebat de ce există oglinzi în toate lifturile (și în apropierea lor). Probabil așa am ajuns pe thread-ul ăsta de pe reddit, unde oamenii își dau cu părerea: unii zic că e un artificiu psihologic, oglinzile sunt acolo ca să ai impresia că timpul trece mai repede, oamenilor le plaaace să se uite în oglindă. Alții zic că din motive de securitate sau pentru evitarea unor eventuale atacuri de claustrofobie.
– Ce se întâmplă în creierul unui om când e pe moarte, într-o animație frumoasă de 2 minute. Animația e trailer pentru un longread care investighează experiențele celor care au fost aproape de viațadedupă, articol pe care încă nu am apucat să-l parcurg, dar sigur merită să-l las aici: The Science of Near-Death Experiences.
– Apropo de moarte, vouă cine vă moștenește contul de Facebook?
Screenshot-ul este de pe blogul lui Teo Tiță, de aici.
– Sunt amuzante mămăile care recomandă ceaiuri peste ceaiuri și tratamente naturiste fără număr, dar rețineți totuși că orice-prea-mult ucide, mai ales prostia: The Man Who Almost Died From Drinking Too Much Tea.
– Un comic care bifează o serie de griji trendy cu privire la ce băgăm în noi. Linia de finish rămâne aceeași.
– Încă un comic story, ăsta e foarte mișto ilustrat de Lilli Carré (are și gifuri!), despre cum îi place creierului uman să se joace de-a baba oarba cu amintirile. Unele-s ale noastre, altele s-ar putea să fie ale fraților sau ale copiilor de la bloc: The Bloody Footprint.
– Am ajuns la copilărie, țara mea preferată, de vreo lună țin deschis un tab cu răspunsuri date de copii la o serie de întrebări puse de profesorul lor de desen, în anii comunismului. Ne plac vorbele și desenele lor, că au multă poezie involuntară în ele (pe asta nu mai știu cine-a zis-o, dar mi-a plăcut), aș fi curioasă să răsfoiesc toată cartea, dar nu pare a fi de găsit pe nicăieri. Oricum, entuziasmul mi s-a dezumflat când am dat un search rapid după numele profesorului artist și l-am găsit menționat doar pe site-uri ultra-ortodoxe, bleah.
Răspunsurile rămân totuși o sursă bună de zâmbit (nu dau și întrebările, sunt evidente):
- Roboții sunt oameni cu buton, care vorbesc și ei sunt în altă țară, ei nu cresc la noi în țară. (9 ani)
- Steagul folosește, că atunci când veneau turcii peste noi, ei nu știau peste ce țară veneau și atunci noi le arătam steagul și după aia ei știau (George Iorga, 7 ani)
- Minister înseamnă când scrie ceva și se duce la alt om și omul ăla îl trimite la alt om. (Aurelia Petre, 8ani)
- Răscoala înseamnă, când parinții noștri nu găsesc bani și atunci răscolesc ca să găsească. (Daniel Dumitrescu, 8 ani)
- La țărani castraveții și roșiile sunt mai bune. La stat sunt mai rele, că statul mai stă, mai se culcă, mai vine câteodată, și după aia iar stă. (Dănuț Gheorghe, 8 ani)
- Respect înseamnă să te scoli și să stea babele pe scaun. (9 ani)
- Copilăria ține 5 ani și după aia vine școala. (6 ani)
- Bărbații nu au voie să poarte cercei, doar femeile au voie să poarte cercei, că așa vrea miliția. Miliția nu vrea ca bărbații să fie frumoși ca femeile. (7 ani)
- Igiena este când vin neamurile și vede ce curat e în casă. (7 ani)
- Unii păianjeni au cruce, că ei sunt popa la păianjeni. (7 ani)
- Noi nu servim mărar cu mere, pentru că nu ne putem bate joc de foame. (14 ani)
Muuult mai multe aici.
Râdem, râdem, dar să mai citim și lucruri serioase: despre râs, pe blogul Soirs.
Am subliniat: Sunt două prejudecăţi generale despre râs. Una, că ar fi semn de inteligenţă şi bunătate, şi a doua că ar fi ceva popular, autentic, anti-elitist, un simptom al căldurii umane a omului simplu. Nu ştiu de ce râsul se plimbă prin lume cu cauţiunea asta universală a bunătăţii, a autenticităţii şi dezgheţului, a relativismului şi comuniunii dezarmante în umanitate, şi celelalte balade. (…)
Cruzimea s-a însoţit întotdeauna, bine-mersi, cu râsul. Nemaivorbind de râsul îngălat (e plin de stupizi veseli).
– Ieri ziceam că Tanănana (cu 3 de n și 3 de a; plus un t și un ă) e urmașul lui Guerrilla. Dar tot ieri, Propaganda a comunicat că Gold FM (96,9 FM sau aici https://radiogoldfm.ro/ ) e și mai urmaș al lui Guerrilla, cu haine noi și tot ce trebuie. Ce bine că avem de unde alege: aseară, în mașină, m-am asigurat că ambele frecvențe au buton de scurtătură; când pe Tanănana a început o urâțenie de melodie, pe Gold FM am prins un pic de Radiohead.
– Ah, ceea ce-mi amintește că recent am dat peste ceva absolut excelent: o gaură neagră unde s-au ascuns toate versiunile vechi ale site-ului Radiohead.com: www.radiohead.com/memoryhole/. Proto-hipsterism vizual de zile mari, îi ador pe viață.
– Și pentru că (nu întrebați) acum ceva timp mi-am pus un reminder – 8 aprilie Draw A Bird Day (povestea din spatele zilei ăsteia e foarte tristă, de fapt), hai să desenăm păsări ușor, după minunatele învățături ale lui Dave Gray: Squiggle Birds.
#Lingvistique + #Artistique
– Instagram of the day:
Îmi place de Momo la nebunie, aici e pozat cu cea mai înaltă cartotecă din lume (un dulap cu 38 de sertare pe verticală, așezat să ruginească artistic în Burlington, Vermont). Cu ocazia asta am aflat că filing cabinet se traduce printr-un cuvânt foarte frumos, pe care nu l-am mai auzit/ folosit niciodată, așa că-l repet, e dreptul meu – „cartotecă”.
– Ilustratorul zilei:
Lilli Carré, dacă tot am vorbit de ea mai sus. http://lillicarre.com/
– Gif-ul zilei:
(sunt 2, îmi dau eu voie să nu aleg)
© Lilli Carré http://lillicarre.tumblr.com/
#Musique
De pe 11 ianuarie, am ascultat albumul Springtime Carnivore de 47 de ori (e bun tot, bun de tot). Am o problemă, știu, dar e doar o obsesie cuminte pentru dream pop cu parfum de naftalină și întoarceri repetate într-un colț de vară bună din anii ‘60. Tennis, Cults, Summer Camp, Best Coast – pentru cine i-a ascultat, Springtime Carnivore e o felie din același tort. Cine nu i-a ascultat, ar face bine să.
