Some gifts feel like they’ve always been a part of me. Whenever the weight of the world seems too crushing,...
Într-o cameră cu fereastră arcuită se infiltrează prietena mea, lumina călduță, complicele fidel, prezent în fiecare toamnă printre degete și coperte.
Pentru un pic de echilibru măcar pe lumea cealaltă, azi o să defileze pe catwalk (ha!) pisicile unui antisemit lângă pisicile unui evreu genial.
Zilele trecute, ca să-mi amintesc că sunt, totuși, un om destul de norocos pe această planetă, am primit cu împrumut cea mai frumoasă carte care s-a tipărit vreodată în România. Știu că de obicei exagerez cu entuziasmul și complimentele, dar de data asta nu.
„Alice (din Țara Minunilor) se plictisește lângă sora ei care citește, trage cu ochiul în cartea ei, dar pentru că nu vede imagini sau linii de dialog, se-ntreabă înainte s-adoarmă: ce rost are o carte fără poze sau dialoguri?”

Naftalina