Dovada decapitării fără filtru, în lumina ploii de la ora 7: trupurile lor se odihnesc în pace, felii-feliuțe, în cuptorul încins la cine știe câte grade, sub un cearceaf de oregano și câteva picături de ulei de măsline extravirgin, nu știu exact pentru câte minute, poate 20, poate mai multe, până încep să le crească alunițe negre din ce în ce mai mari și mirosul închide ferestrele blocului de vizavi. Trupurile sacrificate urmează să fie ninse cu firimituri de parmezan și linse până la dezintegrare. Asta-i rețeta de care sunt în stare, asta e amintirea mea de la marea preferată unde nu mâncam decât dovlecei copți cu garnitură de ardei copți sau ardei copți cu garnitură de dovlecei copți, că așa pățești când nu servești pește, nu mersi, dar tot asta o să fie și amintirea mea culinară din izolare.
