Piticii lui Jerzy Flisak

 

Un pitic atât de mic
Făcea baie în ibric
Pe săpun alunecă
Și pe loc se înecă.

^^Una dintre cele mai sinistre rime copilărești, care-mi vine-n cap de fiecare dată când aud sau citesc unul dintre cele două cuvinte declanșatoare: pitic sau ibric.

Zilele trecute, ca să-mi amintesc că sunt, totuși, un om destul de norocos pe această planetă, am primit cu împrumut cea mai frumoasă carte care s-a tipărit vreodată în România. Știu că de obicei exagerez cu entuziasmul și complimentele, dar de data asta nu. E o raritate, scoasă de comuniști în 1972, cu o selecție impresionantă de desene, poezii și povești fără de copyright. Copyrightul e un mulțumesc la final pentru toți artiștii și scriitorii citați. Reeditarea ei ar fi o misiune aproape imposibilă în zilele noastre din această cauză, poate doar dacă mai așteptăm o viață sau două până intră în domeniul public toate. O să povestesc mai multe despre carte și conținutul ei în curând, deocamdată vreau doar să share-uiesc cu lumea niște desene care nu se găsesc în nici un colț de internet (și-am scormonit cât am putut de bine), descoperite între paginile ei.

Piticii lui Jerzy Flisak, care suflă-ntr-un tort cu cel puțin 50 de lumânări:

 

 

Fotografiați în Antologia Inocenței – Cele douăsprezece lumi ale visului, de Iordan Chimet (Editura Ion Creangă, 1972).

*Mulțumiri lui Vlad, cel mai cel, care mi-a împrumutat-o 🙂

Continue Reading