Pe Miruna am descoperit-o acum fix o lună, prin complimentele lui Paul și magia algoritmului Instagram. Dar Miruna există de vreo 23 de ani prin această parte de lume - așa rezultă în urma calculului a-absolvit-masterul-în-2020-deci-probabil-posibil. Și nici n-am cunoscut-o bine, că i-am și furat un desen, o să-l expun în casa nouă după ce despachetez, păzea.
Dovada decapitării fără filtru, în lumina ploii de la ora 7: trupurile lor se odihnesc în pace, felii-feliuțe, în cuptorul încins la cine știe câte grade.
Sâmbăta începe de obicei cu mine ajungând pe Quinet 9 între 12 și 2 după-masa, cu planuri de făcut etichete pentru expoziție, întrebări pentru interviuri, poze pentru Insta sau selecție de poezii pentru 5 poems.
Of, București. 12 ani cu de toate, noroc c-am adunat și destulă dragoste-n ei, că altfel. Pe voi ce mirosuri vă trimit înapoi pe-aici?
Cum zicea cineva pe internet: uneori găsești cărți care umplu goluri din tine despre care habar n-aveai că le porți.
Când nici nu știi că-ți cauți niște sens și dai peste el la colțul străzii:

Naftalina