A to Z

Doza zilnică

·2 min read

Aunt Misery

"Well, sir, there was an old woman up in her years whose only companion was a beautiful pear tree. It grew at the door to her cabin. But when the pears were ripe, the neighborhood boys came and taunted her and stole the fruit. They were driving her to the end of her wits.
·1 min read

Bucurii de dat mai departe

Cum zicea cineva pe internet: uneori găsești cărți care umplu goluri din tine despre care habar n-aveai că le porți.
·5 min read

Cine se-adună

Mai aveam două drafturi în așteptare, dar o să pun foto-rezumatul de la Friends mai întâi, că iar rămân prea în urmă cu inventarul de bucurii din librărie.
·2 min read

Dăm, dăm, să-nălțăm

Mă stresează aniversările și sărbătorile, scormonelile darheologice obligatorii, întoarcerile din concedii fără magneți de frigider, chetele incognito și universul datoriei, în general.
·1 min read

Doza zilnică: Sens

Când nici nu știi că-ți cauți niște sens și dai peste el la colțul străzii:
·1 min read

Ghicitori, jocuri hazlii

E un sunet neplăcut / Scârțâit, țipat, urât, / Ne produce neplăcere / Și-n ureche, chiar durere. / (lutomogZ)
·1 min read

I did everything for you

Dominique's memoir, "Pretending is lying", happened to be on the shelves of the bookshop a couple of days ago. Vlad put it in my arms. I was feeling tired and worried and not-in-the-mood and I-don't-have-time-for-anything-right-now. But I opened it and then I couldn't leave without it.
·4 min read

Încă o sâmbătă pe Quinet 9

Sâmbăta începe de obicei cu mine ajungând pe Quinet 9 între 12 și 2 după-masa, cu planuri de făcut etichete pentru expoziție, întrebări pentru interviuri, poze pentru Insta sau selecție de poezii pentru 5 poems.
·1 min read

Întâlniri puțin probabile

Zilele trecute mi-a bătut moartea la ușă cu o bucată de fier alb. Nu i-am deschis, am tremurat un pic și-am zis: nu e nimeni acasă! Cum le strigam nevăzuților care sunau la ușă când îmi scriam temele pe covor.
·1 min read

Ode to boredom

I'm in a very complicated relationship with time. I was not born a digital citizen, but I've grown into one, as all my peers have, inevitably (those born in the '80s & '90s).
·3 min read

People are horrible, but there’s still hope.

Finding relatable behaviours and characters and situations always strike me with an oxymoronic mix of relief, sadness, and humour. A phew, I’m not the only one. An oh, boy, this world is screwed.
Copyright © 2009-2022 artficionada.ro. Toate drepturile rezervate.

Naftalina