#cudetoate
– Îmi plac găinile (m-am molipsit de la Diana) și știrile despre ele par să vină spre mine din toate zările. Ieri am aflat că există veste reflectorizante pentru găinile-pets care evadează din curte și traversează strada de capul lor, fără să se asigure. Tot pentru găinile crescute-n casă (nu pe lângă ea), se pare că există scutece, știți voi, pentru a evita ornarea covoarelor cu tot felul de găinațuri colorate (am trăit până acum fără să știu pluralul lui găinaț și se pare că așa voi trăi în continuare – găinațuri, găinați sau găinațe?).
Țările cu cea mai mare populație de găini sunt: China, SUA, Indonezia, Brazilia, India, Iran, Mexic, Rusia, Pakistan, Tailanda.
PS: Îmi doresc și eu o poză așa.
– În caz că nu v-ați săturat, poftiți și niște portrete de găini elegante (vai, cum e cocoșul ăla alb).
– Am aflat ieri de la Marius de cuștile în care erau scoși la aerisit copiii mici din orașele britanice și americane (în anii ’30):
– A screenshot is worth a thousand words:
Venture capitalist Chris Dixon tweeted a link to an article on how “Nikola Tesla predicted the iPhone” and got 109 retweets; when he tweeted a readable screenshot of the piece, it got over 4,200.
Despre cum a devenit screenshot-ul o apucătură vitală pentru datul pe internet: The most important thing on the internet is the screenshot.
– Pozele cu câini care-stau-pe-ceva sunt a thing de ceva timp și drăgălășenia lor nu pare să aibă dată de expirare: acum 3 ani, Maddie on Things era foarte pe val (și pe cal, și pe bicicletă, și pe televizor); ieri am dat peste o piticanie zâmbăreață pe nume Q care stă și ea pe unde apucă.
– Cuvinte de păstrat (verbe – good) și cuvinte de pus la colț (adjective – bad), tot de la Marius: Use good words, not bad ones.Unele adjective chiar nu merită să trăiască, uitasem asta până acum două săptămâni, când m-am apucat de Palatul Puricilor, de Elif Shafak. Rar mi-a fost dat să pun mâna pe o carte atât de plictisitoare, e ca o colecție de compuneri despre vacanțe de vară înăbușitoare/ toamnă ploioasă/ iarnă geroasă, scrise de copii care trebuie să folosească clișee date.
Am ajuns la pagina 165 cu heirupuri din ce în ce mai apatice și am decis să-i aprind o lumânare. La morți. Să exemplific cu o frază de la pagina 151:
„Cu grădina ce dădea spre Bosfor (fiecare colțișor din ea fiind acoperit de narcise galbene și iasomie, care împrăștiau noaptea miresme dulci și delicate în bătaia vântului călduț, revărsând din cupe balsamul plăcerii), cu piscina mică, dar drăguță, pe apa căreia Ethel lăsa noaptea să plutească lampioane de toate culorile, cu băuturile rafinate, mâncarea savuroasă și mobilele una mai interesantă decât alta, cu bogata colecție de discuri și biblioteca vastă – și să nu uităm de țigările de calitate, care făceau neîncetat turul invitaților! -, locul ăsta era aproape o versiune miniaturală a lumii din Epoca Lalelelor din Imperiul Otoman, a cărei opulență istoricii contemporani o atacaseră cu ciomege și o mutilaseră cu osanale extravagante.”
– We Are All Dumb (no breaking news here): un fel de Vax Populi cu participanți din toată lumea. Voi ce chestii ați aflat mult prea târziu, rușinos de târziu?
– Am primit într-un newsletter mișto 2 unelte de făcut muzică direct din browser, pentru pasionații de butoane și sunete: Drum machine și Acid machine.
– Un talk simpatic (10 minute): How The Way You Write Changes the Way You Think
Long story short, când ai de luat notițe e recomandat să folosești creionul (analizezi, sintetizezi, mâzgălești și reții mai mult din ce scrii); dacă tastezi, pur și simplu transcrii, nu mai procesezi, vrei doar să apeși butoanele mai rapid ca să apuci să notezi cât mai mult.
Totuși, tastatul e bun, și cu cât dai mai repede din degete, cu atât mai bine – când trebuie să-ți scrii ideile proprii e bine să ai pe-aproape o unealtă rapidă, să nu-ți scape nimic.
PS: și eu am fetiș pentru tastaturi slim și ușor apăsabile, ohhh.
– Și ce încheiere mai bună decât 4 minute de Kurt Vonnegut + Shinderera (tocmai am citit știrea cu actrița aia care a râs puțin de engleza japonezilor la premiera Cinderellei, sigur a ajuns și la voi, iar creierul meu nu vrea să mai accepte pronunția normală): Kurt Vonnegut on the Shapes of Stories.Din aceeași mânecă scot și articolul ăsta foarte, foarte mișto, de pe The Paris Review, tot despre formele poveștilor:
Vonnegut found that stories tended to have eight shapes, including a kind of U-shaped one he called Man in Hole in which “somebody gets into trouble, gets out of it again.”
#Lingvistique
– Muphry’s Law is an adage that states: “If you write anything criticizing editing or proofreading, there will be a fault of some kind in what you have written.” The name is a deliberate misspelling of Murphy’s law.
Further variations state that flaws in a printed or published work will only be discovered after it is printed and not during proofreading, and flaws such as spelling errors in a sent email will be discovered by the sender only during rereading from the “Sent” box.
#Artistique
– Instagram of the day
Yener Torun face niște fotografii excelente prin Istanbul și prin alte cotloane colorate și simetrice ale Turciei, e prea greu să alegi doar una.
– Ilustratorul zilei
Mouni Feddag – http://mounifeddag.tumblr.com/ . http://www.mounifeddag.com/
– Gif-ul zilei
© Emma Louthan http://emmalouthan.tumblr.com/
#Musique
– Într-o noapte recerecentă, M83 și MGMT și-au făcut de cap cu mult sclipici și fumigene colorate. Când s-au trezit, s-au uitat unii la alții și, pentru că toată lumea era bulversată după atâtea sticle de Robby Bubble, au hotărât: hei, voi, tropicalilor de la Trails and Ways, băieți și fete, vara asta-i a voastră, cântați-o voi p-asta, cât ne dregem noi cu și mai multe sticle de Robby Bubble. Și așa s-a născut Skeletons (eu nu plec la mare fără ea, clar):
