Sunt oameni care, când ajungi să-i cunoști binișor, îți provoacă două atacuri de anxietate simultan:
1. De ce nu te-am cunoscut mai devreme, mult mai devreme, de la început, dintotdeauna?
Pentru că, aproape de așa oameni, descoperi că poți să fii și tu un pic mai bun și mai deștept, și pentru asta e de-ajuns doar să fii pregătit să primești ce-ți povestesc. Simptomele se iau prin simpatie, funcționează ca un fel de sindrom Couvade, dar cu efecte total benefice pentru cel afectat și pentru mediul lui înconjurător.
2. Cum ar putea să se bucure mai mulți de existența ta?
De când mă știu, împart cu lumea tot ce-mi place – artă, muzică, filme, cărți, povești, poezii, locuri, fotografii – și mă-ncarc cu fericire când cineva se bucură la fel de mult ca mine de ceva bun. Dar cum am putea să facem să fie câte-un Vlad prin fiecare oraș? Mai greu cu piratatul sau cu coletele în cazul ăsta, nu avem varianta e-reader, avem doar o bucată pe stoc și e blocată în depozitul din București.
Într-un an și ceva mi i-a pus în brațe pe William Steig, Hannah Arendt, Lynda Barry, John Berger, William Grill, Dominique Goblet, Beatrice Alemagna, Raschka & Radunsky, Simon Hanselmann, Nora Krug, Sempé, Emil Ferris, Russell Hoban, Sophie Calle, David Wojnarowicz, Saul Leiter, Giuliana Bruno, Paddy & Joan Leigh Fermor, Nick Drnaso, Nicole Hollander, Agnès Varda, Zhu Yingchun, Edward Gorey și nici nu mai știu pe câți alții, pe ei i-am luat repede de pe cotoarele din teancul preferatelor recente.
Tot Vlad mi-a găsit și o definiție pe care am acceptat-o instant. Cred că prima dată a rostit-o când mi-a făcut cunoștință cu niște prieteni de-ai lui poposiți la picnicul din librărie, care s-au mirat, probabil, că nu-mi place nici zacusca:
„Ea este Ramona – cea mai mare listă ambulantă de idiosincrazii.”
Are prieteni de toate vârstele, din și prin toate colțurile lumii. De ziua lui, telefonul bâzâie non-stop, nici nu s-ar putea altfel. Iar anul ăsta gândul „e nevoie de mai mulți Vlazi pe lume” a sunat la ușa mea suficient de din timp (chiar dacă tot din scurt) ca să fac ceva în legătură cu el: i-am scris repejor Liei Pfeiffer de la Timișoara, să mă ajute cu… un Vlad de jucărie.
Lia scoate din atelierul ei generații de jucării adorabile și memorabile, de la cocoși cu papion, la leneși cât casa, de la girafe echipate de vreme rea (v-a trecut vreodată prin cap de cât fular ar avea nevoie o girafă? nu v-a trecut.) la familii de purceluși roz-bonbon și tot felul de drăguțenii posibile și imposibile. Așa că i-am trimis rugămintea la pachet cu un Vlad ilustrat de Sorina Vazelina și un mic brief cu câteva lucruri despre el. Și puteți uita ce-a comis în timp record și mi-a trimis prin curier ultra-rapid:
un Vlad roșu cu tricou cu Tintin și cu messenger bag în care se ascunde un număr special al revistei Pif.
Îi găsiți pe amândoi pe Edgar Quinet 9, în București, la Cărturești & Friends.
