5 poems (Vol. 3)


Another round of 5 poems landed in the magic-making hands of 5 local artists:
Ana Bănică, Adelina Butnaru, George Roșu, Ruxandra Șerbănoiu and Yanna Zosmer received the poems via e-mail only a week ago and sent them back to me as heart-warming illustrations.

I love Brâncuși’s words about childhood:
‘When we stop being children, we start being dead.’
So let’s keep our inner child happy and lively for as long as we can. The child who loves playing and laughing and learning and discovering the world. The one who’s curious about anything from tiny navel fluff to huge faraway stars. The one with the never-ending pile of questions. The one who won’t surrender before those rituals of adulthood that strip all life of wonders and magic.

The 5 chosen poems travel back to the much bigger
homes and classrooms and roads in our memories,
to smells and sights and sounds of
casual fears and small-scale lies and jumbo love treats.



by Michael Blumenthal

Perhaps a bird was singing and for it I felt
a tiny affection, the same size as a bird.

Imagine now, an affection the same size
as the thing it’s felt for: for the seed,
seed-like emoluments of liking and,
for the rain, droplets of tenderness
clustered in puddles at your feet.

And now remember how, as a child,
someone is telling you they love you.
How much does daddy love you? they
ask and you, childlike, spread
your arms as wide as a child can.

Little do you know it then, but the rest
of your life will be spent measuring
the distance between “that much”
and what love, in fact, is capable of –
the narrow width of a man or a woman,
their terrible thinness,
their small bones
growing constantly inward
from your spreading arms.

Published in Poetry Magazine (April 1984)
Copyright © Michael Blumenthal.

Illustration by Ana Bănică


by David Berman

Walking through a field with my little brother Seth

I pointed to a place where kids had made angels in the snow.
For some reason, I told him that a troop of angels
had been shot and dissolved when they hit the ground.

He asked who had shot them and I said a farmer.

Then we were on the roof of the lake.
The ice looked like a photograph of water.

Why he asked. Why did he shoot them.

I didn’t know where I was going with this.

They were on his property, I said.

When it’s snowing, the outdoors seem like a room.

Today I traded hellos with my neighbor.
Our voices hung close in the new acoustics.
A room with the walls blasted to shreds and falling.

We returned to our shoveling, working side by side in silence.

But why were they on his property, he asked.

From “Actual Air”, 1999
Grove Press, Open City Books
Copyright © David Berman


Illustration by Adelina Butnaru



by Louis MacNeice

In my childhood trees were green
And there was plenty to be seen.

Come back early or never come.

My father made the walls resound,
He wore his collar the wrong way round.

Come back early or never come.

My mother wore a yellow dress;
Gently, gently, gentleness.

Come back early or never come.

When I was five the black dreams came;
Nothing after was quite the same.

Come back early or never come.

The dark was talking to the dead;
The lamp was dark beside my bed.

Come back early or never come.

When I woke they did not care;
Nobody, nobody was there.

Come back early or never come.

When my silent terror cried,
Nobody, nobody replied.

Come back early or never come.

I got up; the chilly sun
Saw me walk away alone.

Come back early or never come.

© Louis MacNeice, Collected Poems (2013)

Illustration by George Roșu



by Roger McGough

A millionbillionwillion miles from home
Waiting for the bell to go. (To go where?)
Why are they all so big, other children?
So noisy? So much at home they
Must have been born in uniform
Lived all their lives in playgrounds
Spent the years inventing games
That don’t let me in. Games
That are rough, that swallow you up.

And the railings.
All around, the railings.
Are they to keep out wolves and monsters?
Things that carry off and eat children?
Things you don’t take sweets from?
Perhaps they’re to stop us getting out
Running away from the lessins. Lessin.
What does a lessin look like?
Sounds small and slimy.
They keep them in the glassrooms.
Whole rooms made out of glass. Imagine.

I wish I could remember my name
Mummy said it would come in useful.
Like wellies. When there’s puddles.
Yellowwellies. I wish she was here.
I think my name is sewn on somewhere
Perhaps the teacher will read it for me.
Tea-cher. The one who makes the tea.

© McGough, Roger. “First Day at School.”
All the Best: The Selected Poems of Roger McGough.
Illus. Lydia Monks. London: Puffin, 2004.

Illustration by Ruxandra Șerbănoiu


by Phyllis McGinley

The first thing to remember about fathers is, they’re men.
A girl has to keep it in mind.
They are dragon-seekers, bent on impossible rescues.
Scratch any father, you find
Someone chock-full of qualms and romantic terrors,
Believing change is a threat –
Like your first shoes with heel on, like your first bicycle
It took months to get.
Walk in strange woods, they warn you about the snakes there.
Climb and they fear you’ll fall.
Books, angular looks, swimming in deep water –
Fathers mistrust them all.
Men are the worriers. It is difficult for them
To learn what they must learn:
How you have a journey to take and very likely,
For a while, will not return.

Copyright © Phyllis McGinley (1905 – 1978)

Illustration by Yanna Zosmer


I am most grateful to these wonderful creatures for jumping in so fast (they only had 1 week to squeeze the task in their schedules and send me the illustrations) and I’d be really happy around my belly button if you showed off your love by following their work and sharing this piece with a friend.


About 5poems:

I decided to choose 5 poems every month (there is a list, and it’s growing bigger and bigger) and share them with the world. A world that might just come to love them as much as I do. And with a little help from my friends, there will also be yummy custom-made illustrations.
Around each month’s end, the poems and their fresh illustrations will be revealed on a dedicated Instagram account – @5poems (yes, please, do follow us). All goodies will also be printed and exhibited in our pocket bookshop+gallery (Receptor / Cărturești & Friends). And when it’s time for another round, the previous small prints will settle into the family album – a permanent collection gathering all illustrations and poems featured monthly.
Check out: Volume 1 here. Volume 2 here.


Continue Reading

Părinţi care ascultă de copii şi nu invers

sau Copii isteţi care vor conduce lumea, dar ăsta era subiectul mail-ului cu ilustraţia de la George Roşu şi nu pot să-l fur chiar aşa, pe faţă.

141 de cuvinte-aperitiv uşor amărui:

Când numele prietenilor de pe Facebook îşi trag pe ele cojocul părintesc, când Soarele internetului începe să se-nvârtă în jurul verbelor conjugate numai la persoana I plural şi avalanşele de diminutive te izbesc din senin, ştii că trebuie să te înarmezi cu nişte click-uri în pluş plus. Şi dai hide şi hide all by şi tot se întâmplă să-ţi scape prin news feed vreun „primul nostru mucişor” sau un „am făcut prima noastră căcuţă la oliţă”. Treburi (mai mici sau mai mari) care se întâmplă de când lumea, cu toată lumea.

Până la primul semn de viaţă inteligentă instalată-n pruncul tău, nu ai nu avem parte decât de un şir indian de clişee derivate cu sufixe diminutivale. Clişeuţe peste clişeuţe, total neinteresante pentru toată lumea în afară de tine.
Dar nu despre gaura asta neagră a internetului vreau să scriu.

94 de cuvinte acrişoare, să vă facă poftă:

De ceva timp, stă cu chirie pe desktop-ul meu un fel de document Word:
Recolta statusuri copii.doc.

Şi am grijă să lipesc în el statusurile pe care le postează părinţii ascultători pe care-i urmăresc eu pe Facebook.

Părinteascultător, părinţiascultători, s.n. Persoană care ascultă mai mult decât vorbeşte şi care se deosebeşte de ascultătorii aclimatizaţi prin superputerile cu care vânează asocieri neobişnuite de cuvinte obişnuite ieşite din gura copilului lui.

Vreau să daţi buzna şi voi în recolta mea de statusuri preferate, pe care, pentru că sunt de treabă, le voi share-ui aici şi acum.

674 cuvinte dulci sau sărate, după gust, să vă fie de bine!

1. Filip, de Dan Lungu*

Filip, ademenindu-mă cu o minge: „Hai să ne jucăm până la adânci bătrâneţe!”

Filip: „Tata, un ponei parcă e un cal văzut de departe.”

Filip: „Tata, China e-n Iaşi?”


Filip: „Am văzut un câine ştirb de-un picior.”

Filip, căutându-şi bretelele de la pantaloni: „Unde e sutienul meu, l-a văzut cineva?”

– Filip, ce îţi doreşti în 2013?
– Să am patru ochi şi să zbor!

Filip: „Asta îmi place, că e rotundă bocnă.”

Vine Filip de la joacă: „Tati, tati, am înconjurat tot pământul şi aproape că am transpirat… ia pune mâna aici după ureche!”

2. Adora, de Ioana şi Iulian Tănase

– O mamă bună e o floare, o mamă rea e un mistreţ. Un tată bun e o inimă, un tată rău e un porc.
– Și eu ce sînt?, o întreb.
– Tu eşti un inim.

Adora se uita la desene şi, deodată, din senin (căci era senin în casă), a spus: „Germania“.
– Ce e Germania? am întrebat-o.
N-a răspuns imediat, părea că se teme să nu greşească. După cîteva clipe de gîndire, a spus abia şoptit:
– O ţară.
– Bravo, aşa e, Germania e o ţară. Și ce alte ţări mai ştii?
– Natalia, Arigato, Iepure, Japonia, a răspuns, de data asta foarte sigură pe ea.

Adora: Mamaia, dar tu ai fraţi?
Mamaia: Da, am un frate, dar e bătrân, are 80 de ani.
Adora: Pot să-i fac eu o injecţie care pune frână.
Eu: Frână la ce, iubita mea?
Adora: Ca să rămână mic.

3. Ilinca, de Laura Leonte

Sughiţul descris de Ilinca: „când tuşesc invers”.

Tutorial de litera X (de Ilinca Creţu): „Se face o linie dreaptă şi o linie stângă”.

4. Mara, de Je Beleanu

Încercînd să întrerup anumite activităţi importante:
– Hai, Mara, odată!
– Ai răbdare, tati, tu nu vezi că încă nu am ajuns la nesfîrșit?!!

– Tati, te rog, opreşte-mi desenele aici că am puţină treabă şi vreau să văd în continuare Exact de aici cînd mă întorc.
Se întoarce:
– Vaaai, tati, mi le-ai oprit exact de unde ţi-am spus – eşti atît de Ascultătoor!.
– Păi vezi ce bine e să fii ascultător? Să fii şi tu ascultătoare.
– Nu prea cred…
– Cum aşa?
– Păi eu sînt copil.
– Şi dacă eşti copil şi nu eşti ascultător ce crezi că se întîmplă..?
– Păăăi…. îţi aduc multe bucurii.

Conversaţia din valuri:
– Eu sînt Mara, pe tine cum te cheamă?
– Alice.
– Alice? Foarte bine, îţi voi spune Alice din Ţara Minunilor.

Conversaţie lîngă tufa de zmeură (Mara nu mănîncă zmeură, căpşuni, cireşe, pepene şi chestii dulci, fiindcă sînt cîh. Doar măsline. Şi linge sare…):
– Şi-acum voi mînca zmeură, care e cea mai dulce şi aromată şi are cele mai multe vitamine şi voi fi foarte puternic.
– Cîh!
– Nu crezi? Are cele mai multe vitamine!
– Ba nu! (ba da! ba nu! ba da! ba nu! ba da! ba nu! ba da!)
– (chicotind): Oh! Dragul meu soţ…!
– ……!
– ….
– (eu) Aoleu, de unde ai scos asta?
– Păi mereu mă contrazici.
– Aoleu! Şi doar pentru atît mi-ai zis aşa?
– Nu. Şi fiindcă eşti Ceeeeeeel Mai Drăguţ.

5. Flaria, de Monica Jitariuc

– Mami, mami, vreau să ne jucăm jocul tăcerii!
– Cum e ăsta, jocu’ tăcerii?
– Păi stăm şi ne uităm una la alta, mai zâmbim şi ne bucurăm de linişte!

– Mami, oamenii de pe statui sunt oameni importanţi?
– Da, teoretic, da.
– Eu nu cred că sunt importanţi, că dacă erau importanţi puteau să coboare de sus, de pe statuie şi ei nu pot să coboare niciodată.

Şi-am încălecat pe-un
Va urma.

*Format livresc: Nume copil, (conceput şi ascultat) de Părinte.

**Toate statusurile citate au fost postate public pe Facebook de către cei cărora le aparţin. Sper să nu se supere nimeni. Dacă se supără, le şterg.

***Îi mulţumesc lui George Roşu că nu a aruncat cu pietre după mine când i-am zis să-mi deseneze ceva. Ba chiar mi-a trimis şi-un : ) în mail-ul cu ataşament. O să-mi iau la revanche curând, am zis.

Continue Reading