Muzeul Rotocoalelor

 

Intro:

Probabil că semnele au fost acolo încă de la început. Îmi plăceau pixurile. Îmi puneam costumul de om mare când țineam unul în mână, chiar dacă încă dădeam cu capul de colțul mesei. Preferatele mele erau pixurile sustrase de pe bordul camionului de lapte cu care mă mai plimba bunicu-meu din când în când. Avea MULTE.

Scriam (cu ele) povești în limba rotocoalelor prin dulapuri și pe sub masă. Mai ales sub masă: peretele ferit, proaspăt văruit de mamaia cu rolele ei înflorate sau geometrice era perfect.
Vizualurile rupestre minimaliste, repetitive, și-au încheiat existența clandestină odată cu învățarea primelor litere. Probabil, primul cuvânt pe care l-am scris a fost:

Copiat de pe pachetele de țigări cu care vecinii mei mai mari își construiau roboți.

 

Fanzin:

MUZEUL ROTOCOALELOR
August 2018, print A5 (scris de mână), 60 de pagini, alb-negru, cusut.

Muzeul Rotocoalelor adună bucăți din lumea mea mică de altădată, repovestite cu priceperea mea de-atunci. Subtitrare în limba română inclusă pentru claritate.

 

PS: în vacanța asta de vară, mi-am propus să-ncerc să printez (aproape în fiecare săptămână sau măcar de 2 ori pe lună) câte o fanzină cu ce-mi mai trece prin cap. Exerciții de stat și jucat mai mult pe-afară, până mă strigă mama internetului în casă. 

 

 

Continue Reading

Nebalerina

– Sofi, tu ce le răspunzi oamenilor care te-ntreabă ce vrei să fii când o să crești mare?

– Că nu știu. A! Dar știu sigur ce nu vreau să fiu: balerină! Bunica s-a supărat tare când i-am spus că nu-mi place deloc la balet. S-a supărat până la cer. Dar i-a trecut repede. Acum cred că e supărată doar până la o furnică.

Sofi - Autoportret - Pabadam
“Printesa” – Sofia, 6 ani

 

Continue Reading

Tequila

Spitalul Veterinar e locul unde văd în sfârșit doctori care se poartă frumos cu pacienții. Ce-i drept, pacienții ăștia sunt mai civilizați.

Scriam asta pe Twitter, pe 3 septembrie, pe la 11 noaptea. O pisică mică-mică și neagră-neagră s-a ascuns în seara aia sub mașina lui C. Am ajuns cu ea la spital și, după tratament, a locuit o vreme la atelier. Până și-a revenit complet și-a început să răstoarne lucrări de artă pe parchet. Negrúți.

***

Vecinii noștri de la studio au venit marți la birou c-o mâță-n poșetă. Mititică, tărcată și soprană de neoprit. Îi zic Tequila.

Problema cu numele ăsta e că nu cred c-o să mă obișnuiesc s-o aud pe Sofi-cea-de-6-ani șoptind sau strigând din 5 în 5 minute Tequila! după Tequila.

Ieri a desenat-o dormind, poftim:

Continue Reading