După 5 zile de observații, cred că Malta e o bunicuță amabilă, cuminte și cochetă. Se trezește dimineața devreme-devreme și le dă de mâncare miilor (?) de pisici, la prânz trage un pui de somn, iar seara iese puțin la plimbare pe malul mării, parfumată și îmbrăcată frumos. Toți copiii adoptați de ea învață din prima zi că autobuzele pline nu opresc în stații și că toată lumea spune “hello” și “thank you” la urcarea în 13, 14, 16, 21, X2, 222, 310 etc. Bunicuța le-a dat voie copiilor să-și picteze doar bărcile și ferestrele, dar le-a ordonat să păstreze ordinea și curățenia.
Problema cu liniștea, curățenia și cumințenia e că nu prea-ți arată ce e-n sufletul oamenilor de fapt. E frumos aici, probabil o să mă întorc la ea când o să fiu și eu bunicuță și-o să avem despre ce nevorbi.
