Părinţi care ascultă de copii şi nu invers

sau Copii isteţi care vor conduce lumea, dar ăsta era subiectul mail-ului cu ilustraţia de la George Roşu şi nu pot să-l fur chiar aşa, pe faţă.

141 de cuvinte-aperitiv uşor amărui:

Când numele prietenilor de pe Facebook îşi trag pe ele cojocul părintesc, când Soarele internetului începe să se-nvârtă în jurul verbelor conjugate numai la persoana I plural şi avalanşele de diminutive te izbesc din senin, ştii că trebuie să te înarmezi cu nişte click-uri în pluş plus. Şi dai hide şi hide all by şi tot se întâmplă să-ţi scape prin news feed vreun „primul nostru mucişor” sau un „am făcut prima noastră căcuţă la oliţă”. Treburi (mai mici sau mai mari) care se întâmplă de când lumea, cu toată lumea.

Până la primul semn de viaţă inteligentă instalată-n pruncul tău, nu ai nu avem parte decât de un şir indian de clişee derivate cu sufixe diminutivale. Clişeuţe peste clişeuţe, total neinteresante pentru toată lumea în afară de tine.
Dar nu despre gaura asta neagră a internetului vreau să scriu.

94 de cuvinte acrişoare, să vă facă poftă:

De ceva timp, stă cu chirie pe desktop-ul meu un fel de document Word:
Recolta statusuri copii.doc.

Şi am grijă să lipesc în el statusurile pe care le postează părinţii ascultători pe care-i urmăresc eu pe Facebook.

Părinteascultător, părinţiascultători, s.n. Persoană care ascultă mai mult decât vorbeşte şi care se deosebeşte de ascultătorii aclimatizaţi prin superputerile cu care vânează asocieri neobişnuite de cuvinte obişnuite ieşite din gura copilului lui.

Vreau să daţi buzna şi voi în recolta mea de statusuri preferate, pe care, pentru că sunt de treabă, le voi share-ui aici şi acum.

674 cuvinte dulci sau sărate, după gust, să vă fie de bine!

1. Filip, de Dan Lungu*

Filip, ademenindu-mă cu o minge: „Hai să ne jucăm până la adânci bătrâneţe!”

Filip: „Tata, un ponei parcă e un cal văzut de departe.”

Filip: „Tata, China e-n Iaşi?”

flacara-lui-filipmic

Filip: „Am văzut un câine ştirb de-un picior.”

Filip, căutându-şi bretelele de la pantaloni: „Unde e sutienul meu, l-a văzut cineva?”

– Filip, ce îţi doreşti în 2013?
– Să am patru ochi şi să zbor!

Filip: „Asta îmi place, că e rotundă bocnă.”

Vine Filip de la joacă: „Tati, tati, am înconjurat tot pământul şi aproape că am transpirat… ia pune mâna aici după ureche!”

2. Adora, de Ioana şi Iulian Tănase

– O mamă bună e o floare, o mamă rea e un mistreţ. Un tată bun e o inimă, un tată rău e un porc.
– Și eu ce sînt?, o întreb.
– Tu eşti un inim.

Adora se uita la desene şi, deodată, din senin (căci era senin în casă), a spus: „Germania“.
– Ce e Germania? am întrebat-o.
N-a răspuns imediat, părea că se teme să nu greşească. După cîteva clipe de gîndire, a spus abia şoptit:
– O ţară.
– Bravo, aşa e, Germania e o ţară. Și ce alte ţări mai ştii?
– Natalia, Arigato, Iepure, Japonia, a răspuns, de data asta foarte sigură pe ea.

Adora: Mamaia, dar tu ai fraţi?
Mamaia: Da, am un frate, dar e bătrân, are 80 de ani.
Adora: Pot să-i fac eu o injecţie care pune frână.
Eu: Frână la ce, iubita mea?
Adora: Ca să rămână mic.

3. Ilinca, de Laura Leonte

Sughiţul descris de Ilinca: „când tuşesc invers”.

Tutorial de litera X (de Ilinca Creţu): „Se face o linie dreaptă şi o linie stângă”.

4. Mara, de Je Beleanu

Încercînd să întrerup anumite activităţi importante:
– Hai, Mara, odată!
– Ai răbdare, tati, tu nu vezi că încă nu am ajuns la nesfîrșit?!!

– Tati, te rog, opreşte-mi desenele aici că am puţină treabă şi vreau să văd în continuare Exact de aici cînd mă întorc.
Se întoarce:
– Vaaai, tati, mi le-ai oprit exact de unde ţi-am spus – eşti atît de Ascultătoor!.
– Păi vezi ce bine e să fii ascultător? Să fii şi tu ascultătoare.
– Nu prea cred…
– Cum aşa?
– Păi eu sînt copil.
– Şi dacă eşti copil şi nu eşti ascultător ce crezi că se întîmplă..?
– Păăăi…. îţi aduc multe bucurii.

Conversaţia din valuri:
– Eu sînt Mara, pe tine cum te cheamă?
– Alice.
– Alice? Foarte bine, îţi voi spune Alice din Ţara Minunilor.

Conversaţie lîngă tufa de zmeură (Mara nu mănîncă zmeură, căpşuni, cireşe, pepene şi chestii dulci, fiindcă sînt cîh. Doar măsline. Şi linge sare…):
– Şi-acum voi mînca zmeură, care e cea mai dulce şi aromată şi are cele mai multe vitamine şi voi fi foarte puternic.
– Cîh!
– Nu crezi? Are cele mai multe vitamine!
– Ba nu! (ba da! ba nu! ba da! ba nu! ba da! ba nu! ba da!)
– (chicotind): Oh! Dragul meu soţ…!
– ……!
– ….
– (eu) Aoleu, de unde ai scos asta?
– Păi mereu mă contrazici.
– Aoleu! Şi doar pentru atît mi-ai zis aşa?
– Nu. Şi fiindcă eşti Ceeeeeeel Mai Drăguţ.

5. Flaria, de Monica Jitariuc

– Mami, mami, vreau să ne jucăm jocul tăcerii!
– Cum e ăsta, jocu’ tăcerii?
– Păi stăm şi ne uităm una la alta, mai zâmbim şi ne bucurăm de linişte!

– Mami, oamenii de pe statui sunt oameni importanţi?
– Da, teoretic, da.
– Eu nu cred că sunt importanţi, că dacă erau importanţi puteau să coboare de sus, de pe statuie şi ei nu pot să coboare niciodată.

Şi-am încălecat pe-un
Va urma.

*Format livresc: Nume copil, (conceput şi ascultat) de Părinte.

**Toate statusurile citate au fost postate public pe Facebook de către cei cărora le aparţin. Sper să nu se supere nimeni. Dacă se supără, le şterg.

***Îi mulţumesc lui George Roşu că nu a aruncat cu pietre după mine când i-am zis să-mi deseneze ceva. Ba chiar mi-a trimis şi-un : ) în mail-ul cu ataşament. O să-mi iau la revanche curând, am zis.

Naftalina

More Stories
Un 69 chinuitor