Mai aveam două drafturi în așteptare, dar o să pun foto-rezumatul de la Friends mai întâi, că iar rămân prea în urmă cu inventarul de bucurii din librărie. Sunt deja datoare cu două săptămâni de poze făcute pe semi-furiș, totuși.
O mică parte, proaspăt descărcată din telefon:
Vitrină cu fete în lumină de octombrie.
Coriandrul nu se-ascultă, se simte. La un brunch opulent organizat de regina Anca.
Măsline de la Paradisul Măslinelor.
Antropolog față cu coriandrul.
Occupy trotuarul.
Lui Bogdan i-am promis că termin disertația până-n februarie. Monicăi i-am promis că-mi public tema cu pești într-un loc frumos.
Daniel – când încă credea că mai există scăpare.
Daniel – când nu mai credea că există scăpare.
După atâtea degustări, poți să te trezești cu inelul prizonier în propriul păr.
Sau să te apuci să sfințești librăria cu un covor de lavandă.
Andrei, un muzician din Rusia, s-a oprit pe la noi.
Și a descoperit că ziua lui e în aceeași zi cu-a lui Miloš (Serbia). Și cu două zile înainte de-a lui Gligor (Macedonia). „Brate” era cuvântul-cheie în discuțiile lor în englezo-română-sârbo-macedoneană.
Anca.
Arte și meserii.
Fete și șosete.
Băiat și șosete. Șosete-prototip, s-ar putea să apară în curând în shop-ul lui crazy.
Așa se vine. Așa se pleacă.
Corina și acest zâmbet <3
Gălăgie.
Mimo și acest țuică-râs <3 prevestitor de rele pentru mafia de la putere, hear hear!
Oameni și cărțile lor.
După o analiză socio-filosofică a declarațiilor lui J Lo despre nudul propriu, publicat la 49 de ani (dacă credeți că în librăria asta se vorbește doar despre Ulise și prietenii săi, you are in the wrong, mai frends), s-a decis: Jenny from the block nu știe nimic.
Iar aici o scotea Elena la aer pe Virginia Woolf, proaspăt tradusă de ea și de Anca Dumitrescu. Și cu un design perfect semnat de Ray Bobar. Voi ați văzut ce coperți pufoase și superbe au cărțile pe care le scot fetele de la Black Button Books? Poate ar trebui să vă faceți un wish list.
Elena, pregătită pentru un autograf secret.
Anca. Aproape a rezervat o lucrare neprețuită din galerie.
Peggyța Guggenheim față cu peretele cu artă. A ales ceva doar pentru ea, normal.
Poza 1 pe care nu puteam să n-o pun în jurnal.
Poza 2 pe care nu puteam să n-o pun în jurnal.
Băiat cu pungă plină de cărți.
Băiat cu pungă plină de cărți lângă florile în care și-au îngropat fețele multe trecătoare.
„Mi-a făcut Cristina primul Polaroid aici.”
Când încerci să mai pui mâna pe câte-o carte mică ascunsă.
Dar renunți repede. Pentru că tocmai a intrat o fetiță cu fundiță și s-a așezat pe fotoliu cu Dave the Lonely Monster în brațe.
Și imediat după a ajuns și Teodora.
Care m-a desenat așa.
După ce-am citit vreo 5 cărți împreună, evident.
Pe final, în timp ce răsfoiam rapid cele 50 de literary postcards de Tom Gauld (ultimul exemplar rămas), a venit și prietenul fotograf japonez Tomo, care mi-a povestit despre Paris Photo și Grand Palais și despre Polycopies, un vaporaș care plimbă pe Sena (în timpul festivalului de fotografie) publisheri, galeriști și artiști fotografi din toată lumea, inclusiv din lumea noastră apropiată – participă Mihai Barabancea cu Probably Romania. Wish I were there.
Apoi am mai povestit despre puroaie internaționale și tot felul de horror-uri cotidiene, printre care și despre vecinii lui care fac tărăboi maxim, madama fiind o „totally pițipoanca” care i-a sugerat să se mute-n pădure dacă nu-i convine, oh, such romanian. Și despre o prietenă „a little bit credincioasă” care n-a vrut să-l învețe înjurături în română, și despre morfologia unuia (care e două, știu, pronume + verb auxiliar) dintre cuvintele cel mai des folosite de prietenii lui români: „m-aș”. Nu voi dezvolta, imaginați-vă ascultați-vă. :))
That’s not all folks, not even un sfert, dar tot e ceva.
