Firimituri – Decembrie 2013

***

“Ce trist e să fii elf!”
“Ba cel mai trist e să fii brad.”
#tuceaifostlaserbare

***

Toată lumea bună e la TNB şi eu cos perdele.

***

Anul ăsta mi-am pierdut diploma de licenţă şi buletinul. A fost un an bun. Ducă-se.

***

Early mornings are like death. They always come too soon.

***

Din scrisoarea unei fetiţe către Moşu’:
MOŞ CRĂCIUN. SUNT EU EMA. (…) VREAU: O MAŞINĂ CU TELECOMANDĂ, GLOBURI GLIŢI, CRANIUL LUI JOHNNY.

***

Nu-nţeleg de ce-l înjuraţi pe Chirilă. Piesele vechi erau bune pentru că eram noi puştani, piesele noi sunt proaste pentru că nu mai suntem.

***

În live texting-ul ăla de la Mediafax nu pot să citesc decât “jandarmii motani”.

***

#pardonmyfrench, dar eu acum am aflat de Operation Rahat: en.wikipedia.org/wiki/Operation…

***

Am visat că băieţii de la Metallica jucau Catan sub patul meu de citit, printre luminiţe de brad. Nu ştiu cum încăpeau acolo.

***

Se pare că munţii mută fete din (b)loc. Fete care s-au îndrăgostit de băieţi care s-au îndrăgostit de munţi.

***

Suflatul pereche.

***

Am visat că mă chinuiam să prind un demon cu plasa de fluturi într-un hotel de la mare şi profa de română din V-VIII mi-a dat 3 inele.

***

Never-ending nipples. Also known as Charlotte Gainsbourg.

***

„(…) ne tragem din ţărani – şi încă nu ne-am tras de tot.” Vintilă Mihăilescu, @dilemaveche nr. 520

***

Continue Reading

Copii şi cuvintele lor desenate compulsiv

Luna asta, Timpul meu s-a rătăcit printre ilustraţii şi oameni şi cuvinte, dar l-am prins la cotitură şi o să mă apuc din nou de povestit.

Probabil o ştiţi mulţi, eu urmăresc de ceva vreme ce face ea pe internet, dar v-o prezint oricum: Laura Leonte Supreme Compulsive Drawer, mama Ilincăi şi om deştept cu zâmbet zânificat care lucrează la Publicis şi e la curent cu tot ce mişcă, pişcă, frişcă.

Pe Ilinca ei am citat-o în postarea extraordilingură de un succes nemaipolonic: Părinţi care ascultă de copii şi nu invers. Laurei i-a plăcut şi s-a pus pe desenat printre şedinţe şi deadline-uri, cot la cot cu girafe de toate înălţimile şi culorile (chiar, girafele au coate?), înainte, în timpul sau după cafelele la ibric sau la neibric, printre promoţii şi aplicaţii, petreceri cu Moş Crăciun şi pisici pe faţă.

Desenatorul Compulsiv din ea a transformat cuvintele copiilor isteţi, care vor conduce lumea, în ilustraţii, şi le-a aşezat frumos de tot într-o cărticică (click pe preview-uri ca s-o răsfoiţi):

Ponei Ilinca

Cu ocazia asta, mi l-a prezentat şi pe Anton, prieten de nădejde al Ilincăi, desenator pasionat de cocoşi şi pui, care are ani puţini şi cuvinte multe. Aproape de „nesfârşitul” cărţii apar şi nişte versuri de-ale lui. Cu sprâncene voioşi.

Eu m-am împrietenit cu Anton pe Facebook şi abia aştept să mai posteze ceva, că ce-am văzut până acum e la înălţime.

(numărătoarea continuă)

6. Anton, de Irina Danielescu şi Radu Pop

Când o să fiu mare, o să-mi iau un cal cu multe locuri, să vă plimb pe toţi!

Vreau să am două mame: o mama capră şi o mamă simplă. Şi un lup. Să mă împrietenesc cu el şi să-i spun: „Hei, prietene, ce mai faci? Bate cuba!”

Vreau şi eu să fiu şmecher! Trebuie să găsesc o soluţie, nu pot să fiu şmecher cu faţa asta simplă, albă… Îmi trebuie şapcă neagră!

Nu tac, pentru că am gură!!!

De câţiva ani, Laura adună desene spontane de-ale ei sau de-ale oamenilor care i le trimit, şi le postează pe CompulsiveDrawer. Schiţe şi maimuţăreli din timpul şedinţelor serioase plicticoase, desene îndemânatice cu sau fără sens în ele, personaje mâzgălite pe margini de agende, toate merită să rămână undeva, la un loc, şi, mai ales, să fie văzute şi de alţii.

Poate vă inspiră şi pe voi vorbele astea delicioase şi vă fac poftă de-un creion şi-o foaie de hârtie. În caz de desen compulsiv, ştiţi ce aveţi de făcut: www.facebook.com/compulsivedrawer.

Zis mei bi ză bighining ov ă biuriful frenşip.

Mulţumesc, Laura!

Continue Reading

Părinţi care ascultă de copii şi nu invers

sau Copii isteţi care vor conduce lumea, dar ăsta era subiectul mail-ului cu ilustraţia de la George Roşu şi nu pot să-l fur chiar aşa, pe faţă.

141 de cuvinte-aperitiv uşor amărui:

Când numele prietenilor de pe Facebook îşi trag pe ele cojocul părintesc, când Soarele internetului începe să se-nvârtă în jurul verbelor conjugate numai la persoana I plural şi avalanşele de diminutive te izbesc din senin, ştii că trebuie să te înarmezi cu nişte click-uri în pluş plus. Şi dai hide şi hide all by şi tot se întâmplă să-ţi scape prin news feed vreun „primul nostru mucişor” sau un „am făcut prima noastră căcuţă la oliţă”. Treburi (mai mici sau mai mari) care se întâmplă de când lumea, cu toată lumea.

Până la primul semn de viaţă inteligentă instalată-n pruncul tău, nu ai nu avem parte decât de un şir indian de clişee derivate cu sufixe diminutivale. Clişeuţe peste clişeuţe, total neinteresante pentru toată lumea în afară de tine.
Dar nu despre gaura asta neagră a internetului vreau să scriu.

94 de cuvinte acrişoare, să vă facă poftă:

De ceva timp, stă cu chirie pe desktop-ul meu un fel de document Word:
Recolta statusuri copii.doc.

Şi am grijă să lipesc în el statusurile pe care le postează părinţii ascultători pe care-i urmăresc eu pe Facebook.

Părinteascultător, părinţiascultători, s.n. Persoană care ascultă mai mult decât vorbeşte şi care se deosebeşte de ascultătorii aclimatizaţi prin superputerile cu care vânează asocieri neobişnuite de cuvinte obişnuite ieşite din gura copilului lui.

Vreau să daţi buzna şi voi în recolta mea de statusuri preferate, pe care, pentru că sunt de treabă, le voi share-ui aici şi acum.

674 cuvinte dulci sau sărate, după gust, să vă fie de bine!

1. Filip, de Dan Lungu*

Filip, ademenindu-mă cu o minge: „Hai să ne jucăm până la adânci bătrâneţe!”

Filip: „Tata, un ponei parcă e un cal văzut de departe.”

Filip: „Tata, China e-n Iaşi?”

flacara-lui-filipmic

Filip: „Am văzut un câine ştirb de-un picior.”

Filip, căutându-şi bretelele de la pantaloni: „Unde e sutienul meu, l-a văzut cineva?”

– Filip, ce îţi doreşti în 2013?
– Să am patru ochi şi să zbor!

Filip: „Asta îmi place, că e rotundă bocnă.”

Vine Filip de la joacă: „Tati, tati, am înconjurat tot pământul şi aproape că am transpirat… ia pune mâna aici după ureche!”

2. Adora, de Ioana şi Iulian Tănase

– O mamă bună e o floare, o mamă rea e un mistreţ. Un tată bun e o inimă, un tată rău e un porc.
– Și eu ce sînt?, o întreb.
– Tu eşti un inim.

Adora se uita la desene şi, deodată, din senin (căci era senin în casă), a spus: „Germania“.
– Ce e Germania? am întrebat-o.
N-a răspuns imediat, părea că se teme să nu greşească. După cîteva clipe de gîndire, a spus abia şoptit:
– O ţară.
– Bravo, aşa e, Germania e o ţară. Și ce alte ţări mai ştii?
– Natalia, Arigato, Iepure, Japonia, a răspuns, de data asta foarte sigură pe ea.

Adora: Mamaia, dar tu ai fraţi?
Mamaia: Da, am un frate, dar e bătrân, are 80 de ani.
Adora: Pot să-i fac eu o injecţie care pune frână.
Eu: Frână la ce, iubita mea?
Adora: Ca să rămână mic.

3. Ilinca, de Laura Leonte

Sughiţul descris de Ilinca: „când tuşesc invers”.

Tutorial de litera X (de Ilinca Creţu): „Se face o linie dreaptă şi o linie stângă”.

4. Mara, de Je Beleanu

Încercînd să întrerup anumite activităţi importante:
– Hai, Mara, odată!
– Ai răbdare, tati, tu nu vezi că încă nu am ajuns la nesfîrșit?!!

– Tati, te rog, opreşte-mi desenele aici că am puţină treabă şi vreau să văd în continuare Exact de aici cînd mă întorc.
Se întoarce:
– Vaaai, tati, mi le-ai oprit exact de unde ţi-am spus – eşti atît de Ascultătoor!.
– Păi vezi ce bine e să fii ascultător? Să fii şi tu ascultătoare.
– Nu prea cred…
– Cum aşa?
– Păi eu sînt copil.
– Şi dacă eşti copil şi nu eşti ascultător ce crezi că se întîmplă..?
– Păăăi…. îţi aduc multe bucurii.

Conversaţia din valuri:
– Eu sînt Mara, pe tine cum te cheamă?
– Alice.
– Alice? Foarte bine, îţi voi spune Alice din Ţara Minunilor.

Conversaţie lîngă tufa de zmeură (Mara nu mănîncă zmeură, căpşuni, cireşe, pepene şi chestii dulci, fiindcă sînt cîh. Doar măsline. Şi linge sare…):
– Şi-acum voi mînca zmeură, care e cea mai dulce şi aromată şi are cele mai multe vitamine şi voi fi foarte puternic.
– Cîh!
– Nu crezi? Are cele mai multe vitamine!
– Ba nu! (ba da! ba nu! ba da! ba nu! ba da! ba nu! ba da!)
– (chicotind): Oh! Dragul meu soţ…!
– ……!
– ….
– (eu) Aoleu, de unde ai scos asta?
– Păi mereu mă contrazici.
– Aoleu! Şi doar pentru atît mi-ai zis aşa?
– Nu. Şi fiindcă eşti Ceeeeeeel Mai Drăguţ.

5. Flaria, de Monica Jitariuc

– Mami, mami, vreau să ne jucăm jocul tăcerii!
– Cum e ăsta, jocu’ tăcerii?
– Păi stăm şi ne uităm una la alta, mai zâmbim şi ne bucurăm de linişte!

– Mami, oamenii de pe statui sunt oameni importanţi?
– Da, teoretic, da.
– Eu nu cred că sunt importanţi, că dacă erau importanţi puteau să coboare de sus, de pe statuie şi ei nu pot să coboare niciodată.

Şi-am încălecat pe-un
Va urma.

*Format livresc: Nume copil, (conceput şi ascultat) de Părinte.

**Toate statusurile citate au fost postate public pe Facebook de către cei cărora le aparţin. Sper să nu se supere nimeni. Dacă se supără, le şterg.

***Îi mulţumesc lui George Roşu că nu a aruncat cu pietre după mine când i-am zis să-mi deseneze ceva. Ba chiar mi-a trimis şi-un : ) în mail-ul cu ataşament. O să-mi iau la revanche curând, am zis.

Continue Reading

M-am întâlnit cu Gellu Naum în Oslo şi

mi-am amintit că mă aştepta acasă Cel mai mare Gulliver. Ediţia din 2013, ilustrată de Irina Dobrescu. Şi m-am întors la el.

mDSC_5507

Cel mai uşor mod să nu-ţi treacă suprarealismul e să scrii cărţi pentru copii. Despre asta e vorba, până la urmă: visul atotputernic îi învăluie şi pe Matei, şi pe Naum, şi pe cititori.

mDSC_5491

Între 72 de pagini cu fraze în versuri versate, se întinde (de-i pocnesc încheieturile) veşnica dorinţă a copiilor din toate timpurile: să crească peste noapte. Prostuţii de ei, nu-şi dau seama decât prea târziu că şi-au dorit greşit. Şi mulţi dintre ei, chiar după ce cresc înalţi şi bătrâni, tot ar da orice să-ntâlnească un pseudo-cangur de grădină care să-i facă Oameni Mari, şi mai Mari. Nu se-nvaţă minte, ce să le faci?

mDSC_5490

Eu nu mă identific cu personajul ăsta răzgâiat. Când eram mică, îmi doream să fiu mică, când sunt mare, îmi doresc să fiu mică. Cu cât eşti mai mare, cu atât te urmăresc mai mulţi ochi, ochi cărora le porţi grijile până uiţi de tine. Ochii ăştia au aşteptări de la tine, îţi umplu inbox-ul cu responsabilităţi şi te trezesc cu noaptea-n cap ca să fii Mare pentru ei. Şi tu nu vrei decât să te faci mic, mic, dar nu ca piticul ăla care locuia-n ibric, că el a sfârşit-o cam prost.

mDSC_5496

În fine, oricum aţi fi, mici, mari, citiţi povestea Gulliverului autohton. Şi uitaţi-vă cu atenţie la ilustraţii: Irina îmbină excelent amintirile copiilor de altădată cu actualităţi trendy (ironizate subtil, tiptil).

*Explic titlul:
Mă dureau picioarele, dar nu mă plângeam, că eram în Oslo. Încercam să-mi târăsc paşii prin orice colţ, să mă lipesc cât mai mult de oraşul ăla, că el s-a lipit de mine din prima. Aşa am intrat să căscăm gura şi într-o curte interioară, unde erau expuse cărţi, multe cărţi, şi oamenii se-ngrămădeau politicos printre ele. M-am zgâit la titluri, am aruncat un ochi în stânga, altu’-n dreapta, numai cărţi în norvegiană. În câteva secunde, chiar sub nasul meu au apărut:

DSC_3100

Continue Reading

Firimituri – Octombrie 2013

***

“M-am uitat la tine şi am murit!” #defiecaredatăcândsejoacă

***

Înainte să spun că mor de somn o să spun că mi-ar plăcea să fiu croşetată. Ca să mă iubesc cu el într-un gif:

http://cardboardlife.tumblr.com/post/64893493598

***

“Teo, de ce a făcut Maria rujeolă?”
“Pentru că s-a dat cu mult ruj de la mama ei din poșetă!”

***

“E ok să crezi şi că toţi oamenii sunt proşti. Măcar aşa n-au cum să te mai dezamăgească.”

***

Dintre toţi oamenii care mă sună, cel mai mult nu-mi plac ăia care mă sună duminica dimineaţa. I-aş bate cu papucii de casă.

***

Fetiță cu bunic în stația lui 70: “Bunule, dar ce are cățelul ăsta? Uite câte picioare are…3, 4, 5!”

***

The most heartbreaking click of the day goes to: seeyourfolks.com

***

Doar ce-am scăpat de un nene paznic care mi-a povestit timp de 40 de minute cum și-a dresat veverița să facă caca în cadă.

***

Uneori am impresia că Dvorak şi oraşasedimineaţa există doar pentru nebuni.

***

M-am trezit dintr-un vis în care mă omorâse Tom Cruise. În viaţa de după e frig şi ceaţă.

***

Răspund cu întârziere unui mail trimis de un norvegian simpatic cu care am vorbit o oră în avion. Despre murăturile în saramură.

***

Mincinoşi! Am găsit 12 sâmburi.

***

Şi-avea un păr ca un fuior, dar nu pe cap, ci pe picior…

***

La Gaudeamus, Editura Adevăr Divin are stand lângă Hello Kitty. Fair enough.

***

Azi mă simt ca un creion cu vârful rupt. Și cu niciun fel de ascuțitoare pe-aproape.

***

Nu avem bec în bucătărie în seara asta, dar tot mi-a făcut compot de gutui. Înarmat cu o lanternă frontală.

***

 

Continue Reading

Firimituri – Iunie 2013

***

Descrierea zilei: “Ce faţă de Koala stricat la burtă are”.

***

Sunt zile în care nu-ţi dai seama dacă picură din nori sau din aparatele de aer condiţionat. Sau dacă te scuipă cineva de la balcon.

***

Oau, CFR, oau! cfr.ro/webcam.php

***

Un puradel îşi lipeşte mucii de butonul roşu din metrou şi fuge. Eu mă sperii de vocea din difuzor şi îi răspund sec “Greşeală.”

***

Își mai amintește cineva de CD-urile ReWritable?

***

Forma Tortellinilor: inspirată de buricul lui Venus.

***

Am visat că Motorama cântau în bucătăria mea minusculă, doar pentru mine.

***

#spotted Patapievici ieșind din Mega Image.

***

Baba-oarba cu idei. Aş vrea să prind măcar una.

***

Am strănutat în must.

***

Ce mişto sună “second-hand embarrassment”. Şi credeam că numai eu zic “mi-e ruşine de ruşinea lor”.

***

frisoanele încep din bărbie

***

Continue Reading

Firimituri – Martie 2013

***

#dinfatablocului
Nepot (3-4 ani): “De ce a rupt tanti floarea? Să chemăm poliţia!”
Bunica: “Nu vine poliţia pentru o floare…”

***

A: “Oare R. ce mai face?”
Eu: “Are părul lung…”

***

Cum recunoști o femeie-troll? Miroase a usturoi de la 10 metri. Și trebuie s-o pupi de 8 martie.

***

“Am mâncat vată de zahăr şi am primit o viaţă!”

***

Sticker mare cu font negru pe limuzină albă: FURĂM MIRESE.

***

“Mes grands-parents avaient eu la tentation de la révolution, j’ai la tentation de l’expatriation.”

***

Continue Reading

Firimituri – Ianuarie 2013

***

Reclama zilei: “Meeeeeega, te iubeeeesc!”, urla o fetiţă (7-8 ani) apropiindu-se de un Mega Image.

***

Băiatul căruia i-am scris cel mai frumos mail de despărţire din lume (acu’ 5 ani) tocmai m-a recomandat pt Copywriting skills pe Linkedin.

***

Vecina noastră de la 9, Aghira, a cam murit. E al 2-lea anunţ de deces în 2 luni. Are blocul ăsta ceva.

***

Î: Cum îţi dai seama dacă ţi s-a dezumflat obrazul (agresat de măseaua nemiloasă)? R: Simplu: ţi se văd cearcănele de la ambii ochi.

***

A primit cadou o minge şi a botezat-o “Luni”. Apoi a început s-o izbească de toţi pereţii. N-o durea.

***

Brrr: “Pa-ce, pa-ce Intre doua dobitoace, Dobitoaca cea mai mare Are pene pe spinare, Dobitoaca cea mai mica Are pene pe bur-ti-ca.”

***

Nu era moartă, era doar palidă. Şi simţea nevoia să adulmece pixuri folosite.

***

NBPM – “Numai bine, pace şi măsline”. Eu n-o ştiam pe asta.

***

“Hai, că nu mă vede nimeni dacă nu-l beau pe tot”, eu, savurând un Fervex scârbos de una singură…

***

Facturile din ianuarie sunt ca nişte copii prost-crescuţi care-ţi pun piedică şi te înjură din senin.

***

Pixurile sunt ca oamenii: când spun prea multe, fac pastă la gură.

***

Addictive: pointerpointer.com

***

chichiriţă – păduche de oaie, lat şi roşiatic

***

Am visat că mâncam pere din părul bunicilor mei morți.

***

El: Mergem?
Eu: Dacă vrei tu…
El: Nu poţi să laşi un bărbat fără Nutella!

***

Verbele copulative sunt foarte porno.

***

Fuste cloş pe manechinele din vitrina The Place. Un băieţel (7-8 ani) trece singur şi-şi spune bătrâncios: “Iete cum stau crăcăcite!”

***

ȘOLDURI până la 70%

***

Aș face o petiție pentru eutanasierea tuturor cățeilor de usturoi de pe planetă.

***

Continue Reading